Despre astrologie şi religie Imprimare

În domeniul spiritual există, în general, cel puţin două nivele de abordare. Există un nivel mai superficial, accesibil majorităţii oamenilor (dacă nu chiar tututror) care au o anumită orientare spirituală, dar există şi cel puţin un nivel profund, ezoteric, al căii spirituale respective, care este la îndemâna iniţiaţilor, a celor care caută o cunoaştere profundă şi o evoluţie. Câteva exemple în acest sens vor clarifica subiectul în discuţie.

Căile spirituale sunt de două tipuri – religioase şi metafizice. Creştinismul, islamismul, iudaismul sunt căi de tip religios, în timp ce hinduismul sau taoismul sunt căi de tip metafizic. Creştinismul are, de exemplu, o latură exterioară, vizibilă în doctrina şi ritualistica specifică, dar există şi un creştinism ezoteric (accesibil celor care trăiesc probabil în mânăstiri, unor iniţiaţi în domeniu). Islamul are, în mod similar, o componentă exterioară (doctrinară şi ritualistică), dar şi o componentă ezoterică (pe care o cunosc sufiţii, alawiţii, dervişii rotitori, etc.). În iudaism există, de asemenea, partea aparentă (sinagoga, calendarul religios, practicile rituale, etc.), dar şi o parte ezoterică (Cabala, iudaismul ezoteric).

Este probabil, însă, ca unii dintre preoţii religiilor oficiale, precum şi practicanţii religioşi fervenţi să nu cunoască (decât în mică măsură, sau chiar deloc) aspectele mai profunde ale cultului pe care îl frecventează. Din acest motiv, ei au o atitudine de relativă sau totală dezaprobare faţă de cei care au preocupări de natură ezoterică sau ocultă (faţă de astrologi, de exemplu), ba chiar îi consideră „păcătoşi”, „eretici”, deci ca fiind opuşi credinţei lor religioase.

Există aici o insuficientă înţelegere faţă de profunzimile propriei religii, o focalizare pe aspectele superficiale ale cultului (slujbe, restricţii alimentare, ritualuri, etc.) şi un dispreţ (sau chiar ură, uneori) la adresa unor practici spirituale, oculte sau ezoterice (astrologie, divinaţie, Feng shui, etc.). Dacă ne referim strict la astrologie, viziunea celor religios-dogmatici este că „astrologia este împotriva religiei” sau „astrologia este malefică”. Convingerea noastră este că aceşti oameni se înşeală.

Dacă privim problema din perspectiva religios-creştină, este limpede că stelele, planetele, galaxiile şi alte corpuri cereşti sunt tot o creaţie a Divinului. Deci din start ni se pare absurdă ideea de „maleficitate” dacă acceptăm că întregul cosmos este o creaţie divină. În plus, dacă ştim că toată această creaţie (cosmos, univers) are o origine divină, înţelegem şi faptul că totul a fost creat după nişte legi, după o ordine macrocosmică, în virtutea căreia totul este armonios, logic, echilibrat. Există deci o Ordine Divină, datorită căreia corpurile cereşti se mişcă în mod precis, regulat, predictibil.

Acest punct de vedere pe care îl susţinem aici este confirmat de o serie de pasaje din „Cartea secretă a lui Enoh”. Enoh este unul dintre patriarhii Vechiului Testament (prima parte a Bibliei), nativ al semnului zodiacal al Gemenilor (după cum a scris personal în lucrarea citată). Prin Graţie Divină, Enoh a primit foarte multe revelaţii, pe care le-a consemnat în cartea sa. Anumite capitole din „cartea lui Enoh” vorbesc, în mod evident, despre corpuri cereşti şi chiar şi despre semne zodiacale.

Astfel: „Capitolul 72 Tratat de astronomie: legea Soarelui

Această carte prezintă schimbarea care va surveni în căile corpurilor cereşti, în funcţie de relaţiile pe care le întreţin unul cu altul, importanţa lor, fazele, numele şi obârşia lor. Toate acestea mi-au fost arătate de Uriel, Îngerul care mă însoţea, căci el este călăuza şi organizatorul lor. Am putut observa legile cărora li se supun aceste corpuri cereşti (...).”

De asemenea: „Capitolul 75 Arhanghelul Uriel, responsabil cu aştrii

Căpeteniile îngereşti ale miilor (...) veghează asupra întregii creaţii şi asupra tuturor stelelor (...). (...) Uriel mi-a arătat timpii, anii, zilele şi semnele zodiacale care le corespund. El este Îngerul pe care Stăpânul Universului l-a aşezat în fruntea tuturor corpurilor cereşti, pentru ca Soarele, Luna şi toate creaturile cereşti să domnească în cer şi să poată fi văzute de pe Pământ ca ghizi, atât ziua, cât şi noaptea. Uriel m-a dus de asemenea să vizitez cele douăsprezece porţi deschise din drumul Soarelui. Razele lui ies din el şi emană o căldură care se răspândeşte asupra Pământului, dar la vremea care este rânduită (...) Sunt tocmai cele douăsprezece porţi pe care le-am văzut în ceruri: prin ele ies Soarele, Luna şi stelele, precum şi orice lucrare cerească, atât la răsărit cât şi la apus.”

Prin urmare, studierea corpurilor cereşti, într-o manieră spiritual-energetică (aşa cum face astrologia) nu este o practică malefică, ci una benefică, aducătoare de cunoaştere şi înţelegere. Astrologii studiază o parte din creaţia divină şi încearcă să înţeleagă Ordinea Divină, în virtutea căreia planetele, stelele, sateliţii se deplasează prin cosmos. Această Ordine Divină este menţinută prin intermediul multor îngeri şi a Arhanghelului Uriel, care este responsabil de această mecanică universală, cosmică.

Iată deci un alt punct de vedere asupra astrologiei şi a relaţiilor sale cu alte ramuri spirituale şi/sau religioase. Astrologia nu se opune nici unor credinţe sau religii, nu le desconsideră, nu le devalorizează, ci vine mai curând în completarea lor.