Sintagma "evolutie spirituala" poate avea diverse acceptiuni, semnificatii, conotatii, in functie de calea, traditia, religia de care adeptul este atasat, si cu ale carei principii sau dogme se identifica. Pe oricare din aceste "itinerarii" spirituale se afirma existenta unei Fiinte Supreme (sau a mai multora), care intruchipeaza Absolutul, perfectiunea, realizarea ultima (uneori nu este vorba de o fiinta, ci de o stare de perfectiune suprema), incat evolutia spirituala reprezinta aproape intotdeauna drumul evolutiv, ascendent, parcurs de la starea umana obisnuita pana la atingerea aceluiasi nivel cu Fiinta Suprema, identificarea completa cu Aceasta sau ramanerea definitiva in planul suprem de existenta.

Una dintre legile spirituale este legea reflectarii, conform careia totul se relecta in parte si partea se reflecta in tot. Fiecare dintre parti reflecta in totalitate ansamblul (fiecare parte e un mic tot). Ansamblul reproduce fiecare dintre partile componente, intr-o maniera holografica. Astfel, prin intermediul partii, se obtine accesul la ansamblu. Cartografii au observat, la un moment dat, cu uimire, ca o anumita portiune din coasta vestica a Americii de Nord reproduce in miniatura intregul contur al coastei de vest a Amercii de Nord, Centrale si de Sud.

Astrologia europeana opereaza cu 10 planete, Soarele si Luna, desi, astronomic vorbind, sunt o stea si, respectiv, un satelit, avand acelasi statut ca si planetele propriu-zise. Aceste planete, astrologic vorbind, configureaza universul fiintei umane intr-un mod specific. Fiecare dintre aceste corpuri ceresti este responsabil de o functie precisa, in cadrul mecanismului uman, si are mai multe octave de manifestare, din care vom aminti doar doua. Chiar si ordinea in care se succed planetele, atat astronomic, cat si astrologic, este profund semnificativa, indicandu-ne o ordine superioara, neinteleasa de majoritatea oamenilor, ca si absenta oricarui hazard.